Pollio

Pollio e o publicație mai puțin obișnuită, situată între cartea de artist, autoportretul artistului la senectute și romanul unei călătorii inițiatice (Bildungsroman). Cititorul e călăuzit printr-un labirint textual (un eseu istoric, scurte texte analitice, o conversație despre viață și artă) semnat parte de către artistul însuși, parte de către câțiva curatori, labirint ce alternează cu imagini ce documentează trei expoziții de autor, realizate cu precizie cronometrică între 2015 și 2019. La o privire retrospectivă, Cronica unei nopți anunțate (2015), Autopsia lui G. A. Pollio (2017) și Alzheimer (2019) apar ca elementele unei construcții artistice planificată cu grijă și executată cu minuție de Călin Dan. Doar că nimeni nu poate prezice cu acuratețe dispariția unei rude apropiate, colapsul democrației sau instalarea bolii.

Călin Dan a dezvoltat în ultimul deceniu un discurs sofisticat, ce integrează pasiunea sa pentru istoria artelor, abilitatea sa de a construi discursuri curatoriale și maniera dezinhibată de a lucra cu complicata sa biografie. Rezultatele sunt diverse și multi-stratificate, iar Pollio se limitează la reconstituirea a doar trei instalații imersive, în care artistul lucrează cu memoria tatălui, cu figura paternă a generalului și istoricului latin Gaius Asinius Pollio, respectiv cu două personaje-model, mereu supuse unei priviri scrutătoare, dar pline de ironică afecțiune - Constantin Brâncuși și Marcel Duchamp. În centrul labirintului se află personajul Călin Dan, tehnician al miracolelor vizuale, poet al memoriei, avid și candid citator al istoriei.