Despre Sfanta Scriptura. Simbolismul in Biblie
Emanuel SwedenborgScriptura (Cuvântul Divin) vine de la Dumnezeu, este de inspirație divină, fiind implicit sacră.
Toată lumea acceptă ideea că Scriptura (Cuvântul Divin) vine de la Dumnezeu, este de inspirație divină, fiind implicit sacră. Nimeni nu știe însă în ce constă divinitatea sa, căci în litera sa, Cuvântul apare ca un text comun scris într-un limbaj ciudat, lipsit de frumusețea și ingeniozitatea care caracterizează literatura lumească. Din acest motiv, oamenii care preferă să se închine mai degrabă naturii decât lui Dumnezeu, sau care o preferă pe aceasta divinității, gândind cu mintea lor, fără să se raporteze cu adevărat la Domnul, pot cădea ușor în greșeală, chiar dacă respectă Cuvântul, dar mai ales pot cădea în greșeala de a-l disprețui, întrebându-se: „Ce vrea să însemne acest lucru? Oare provine acest Cuvânt de la Dumnezeu? Se poate exprima Dumnezeu în această manieră ciudată, El, care este înțelepciunea infinită? Provine oare acest text din sfințenia divină, sau din credulitatea religioasă a omului?”
Cine gândește în acest fel nu crede că cel care a rostit Cuvântul prin intermediul lui Moise și al Profeților a fost Iehova Însuși, Dumnezeul cerului și al pământului, și deci nu crede că textul sacru reprezintă însuși Adevărul Divin. Căci tot ce spune Iehova nu poate fi altceva decât Adevărul Divin. Omul necredincios nu crede că cel care a rostit Cuvântul scris de evangheliști a fost Domnul Însuși, care este una cu Iehova, fie că l-a rostit cu propria Sa gură, fie că l-a inspirat evangheliștilor prin Duhul Său Sfânt. De aceea, El Însuși a declarat că Cuvintele Sale sunt vii, că El este lumina lumii și adevărul acesteia.
Cuprins
Capitolul I
Sfânta Scripturã, sau Cuvântul, este chiar Adevãrul Divin / 5
Capitolul II
Cuvântul ascunde o semnificaþie spiritualã, rãmasã necunoscutã omului / 9
Capitolul III
Sensul literal al Cuvântului reprezintã baza, conținutul și suportul semnificației spirituale și a celei celeste / 39
Capitolul IV
Din perspectiva semnificației literale a Cuvântului, Adevãrul divin apare reprezentat în toatã plenitudinea, sfințenia și puterea sa / 46
Capitolul V
Doctrina bisericii derivã din semnificaþia literalã a Cuvântului și este confirmatã de aceasta / 59
Capitolul VI
Semnificația literalã a Cuvântului permite fuziunea omului cu Domnul și asocierea lui cu Îngerii Sãi / 71
Capitolul VII
Cuvântul se regãsește în toate Cerurile și este sursa Înțelepciunii Divine / 76
Capitolul VIII
Biserica existã datoritã Cuvântului. Natura ei depinde de înțelegerea Cuvântului / 80
Capitolul IX
Cuvântul descrie pânã la ultimul detaliu al sãu fuziunea dintre Domnul și bisericã, și implicit fuziunea dintre bine și adevãr / 85
Capitolul X
Ereziile pot fi formulate pornind de la semnificația literalã a Cuvântului, dar confirmarea lor este periculoasã / 97
Capitolul XI
Domnul a venit în lumea noastrã pentru a împlini toate afirmațiile din scripturã (Cuvânt), pentru ca acestea sã devinã astfel un Adevãr Divin pânã la ultimele detalii / 106
Capitolul XII
Înaintea Cuvântului care existã la ora actualã în lume a mai existat un Cuvânt, care s-a pierdut / 108
Capitolul XIII
Cuvântul le permite și celor din afara bisericii, care nu îl dețin, accesul la luminã / 113
Capitolul XIV
Fãrã Cuvânt, nimeni nu ar putea cunoaște nimic în legãturã cu Dumnezeu, cu Cerul și cu iadul, cu viața de dupã moarte, și încã și mai puþin în legãturã cu Domnul / 119