Cina la Roma. Istoria lumii intr-o singura masa

O carte amuzantă, fascinantă și originală.

O masa în Cetatea Eternă se transformă într-un pretext pentru a explora în tandem istoria omenirii și a bucătăriei antice, medievale și moderne. Cină la Roma nu li se adresează numai gurmanzilor; este lectura ideală pentru pofticioşii dornici să descopere atât gustul lumii în care trăim, cât şi savoarea trecutului.

Textul de față împletește experiența unei cine la restaurantul La Carbonara din Roma cu toate lucrurile incredibile pe care, de fapt, orice masă a zilei ni le poate spune despre trecutul omenirii. În mod special într-un oraș cu o istorie atât de bogată, cum este capitala Romei, suntem tentați să percepem mâncarea gustoasă și băutura ca pe o modalitate de a ne deconecta de la lecția de istorie care ni se servește permanent pe străzi, în muzee, în fața diverselor vestigii. Ne-am obișnuit să privim istoria ca pe o înșiruire de evenimente politice și încleștări militare, ca pe o sumă a acțiunilor și ideilor unor oameni de seamă. Mâncarea se numără printre subiectele de interes numai în contextul în care se discută despre condițiile social-politice care au condus la foamete și criză sau la descoperirea unor noi resurse.

Autorul propune o perspectivă inovatoare, curajoasă și de-a dreptul fascinantă: mâncarea nu este doar rezultatul istoriei, ci reprezintă în sine un factor determinant al acesteia. Este ea însăși acel factor decisiv care ne-a făcut să ne stabilim într-un anumit loc și să ne organizăm într-un anume fel sau să devenim cei care suntem azi. Mâncarea vorbește despre locurile din care provenim, despre modul nostru de viață și despre ce ne-a motivat și ne-a inspirat. 

Călătoria peste meniuri și vremuri începe în momentul în care, cu o mișcare aproape imperceptibilă a mâinii, chelnerul Angelo aruncă fix în mijlocul mesei un coș cu pâine, trecând grăbit spre terasă. Pâinea este aerată și pufoasă, are fix consistența potrivită, cu coaja tare și miezul ușor gumat. Se coace zilnic într-o clădire învecinată, la Forno Campo de’ Fiori, o brutărie tradițională care a reușit să supraviețuiască invaziei brutăriilor industriale care domină acum în Italia. Iată pretextul de care Andreas Viestad avea nevoie pentru a vorbi despre rolul crucial pe care pâinea și cerealele l-au jucat în istoria Romei. Cerealele au existat ca aliment, dar și ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea orașului – de fapt, a întregului Imperiu Roman.

Următoarele capitole despre antipasto, ulei, sare, paste, piper, vin, carne, lămâie surprind la rândul lor „arheologia culinară” în plină acțiune. Vom descoperi care este contribuția uleiului de măsline la sângeroasele conflicte religioase din Europa secolului al XVI-lea. Dar și rolul pe care l-au jucat lămâile în apariția și dezvoltarea Mafiei, în secolul al XIX-lea, sau modul în care pofta de zahăr a elitelor europene a alimentat comerțul cu sclavi.

„Nu este correct să afirm că mâncarea este trecătoare, în timp ce marmura și drumul pietruit țin o veșnicie. Istoria este prezentă și în mâncare, ba poate chiar mai pregnant.” – Andreas Viestad

„Există mai multă istorie într-un bol de paste decât în Colosseum.“ – Andreas Viestad

„Spre deosebire de drumul pietruit și clădirile din trecut, mâncarea este la fel de strălucitoare și de nouă, indiferent de cât de lungă ar fi istoria ei.” – Andreas Viestad