2 - Dan Podaru

Recent publicatul volum de poezii „2”, aparut la Editura Meridiane Publishing, se inscrie pe aceeasi linie a exprimarii a ceea ce nu poate fi pus in cuvinte, a trairilor trecute si rememorate, a povestilor de dragoste la care tanjim cu totii, a nostalgiilor. Este o poveste despre zanele din viata poetului, dupa cum marturiseste el insusi; nu stim daca aceste zane chiar au existat sau au fost doar in imaginatia sa, nu stim daca este o zana sau mai multe, insa intelegem cumva ca intreg volumul trebuie privit ca un tot unitar armonios, ca o poveste de viata - povestea dintre un barbat si o femeie, cu toate ale ei, bune sau rele...

,,2 este o cifra ce defineste un cuplu, in general, iar in acest caz, 2 este un univers. Poate fi, de asemenea, un cod, un mesaj intre doi iubiti. << 2 >> este un titlu scurt si la obiect, care ma defineste ca stil de viata si ca poet."

Citind poeziile lui Dan Podaru simti trairile si zbuciumul sau interior, bucuriile si tristetele, iubirile melancolice resimtite pentru aproapele sau, pentru efemeritatea fiintei iubite:

Esti respiratia tremuranda din zori de zi

Esti lumina ce ma trezeste din visele tarzii (2)

Iubirea presupune, intr-adevar, suferinta, abandon, noi inceputuri:

Dragostea nu exista

A murit.

...

Incet...

Ne-am pierdut prin cuvinte.

(ECLIPSA DE EMOTII)

Povestea continua si incepi sa surprinzi gandurile poetului despre lume, lumea reala, contemporana, in care traim si care ne absoarbe cu totul, uitand fundamentalul; notiunea de a iubi, de exemplu: ,,Nu mai stim sa iubim", ne avertizeaza recurent poetul, pentru ca ,,ne e frica de oameni", pentru ca nu mai stim ,,sa gandim", ,,sa traim", ,,sa murim" (NU).

Extraordinarele si inspiratele ilustratii ale Anei Ramona Damiean insotesc fiecare poezie si contribuie la imersiunea cititorului in lumea povestii de iubire din volumul ,,2" al lui Dan Podaru. O radiografie profunda, pe alocuri nostalgica, uneori entuziasta si care nu tine doar de viata unui cuplu, ci si de societatea aflata intr-o continua schimbare. Un carusel de amintiri care, pana la urma, reprezinta zestrea unei vieti de om, esenta a ceea ce il defineste, la un moment dat sau de-a lungul timpului...

Am generat in mine un timp

Am construit un muzeu

Am adunat in el... amintiri

Sunt limita intre bine si rau.

(DUAL)