Maestrul si Margareta

În Moscova anilor ’30, diavolul, sub înfățișarea magicianului Woland, însoțit de acoliții săi – printre care Koroviev, Azazello și motanul negru Behemot –, se amuză să pună pe jar orașul. Retras într-un sanatoriu, maestrul, autorul unui roman monumental, acum ars, despre viața în vremea lui Pilat din Pont, încearcă să-și retrăiască iubirea pentru frumoasa Margareta care, la rândul ei, este în stare să-și vândă sufletul diavolului pentru a-și revedea iubitul. Într-un alt plan temporal, în Ierusalimul din urmă cu două mii de ani, Pilat din Pont îngăduie execuția lui Iisus Hristos.

Roman în care realul și supranaturalul se împletesc cu iscusință, Maestrul și Margareta, cea mai cunoscută scriere a lui Mihail Bulgakov, l-a transformat peste noapte pe autor într-o celebritate nu doar naţională, ci şi mondială, fiind considerat una dintre capodoperele literaturii secolului XX.

„Maestrul și Margareta de Bulgakov este un roman ambițios, amețitor. E un concert cântat simultan la orgă, cimpoi și flaut, în timp ce în mijlocul interpreților se lansează artificii aprinse.” - The New York Times

„Minunat, amuzant, imaginativ. Romanul Maestrul și Margareta se înscrie fără echivoc în excepționala tradiție gogoliană a narațiunii satirice.” Newsweek

„După […] 1917, […] pentru a înlocui clasa exterminată a intelighenției, «proletari» prost educați cu «inimi de câine» au fost instruiți în mare grabă pentru a deveni poeți, scriitori și dramaturgi. Acești «maeștri» au format noul establishment literar definit în Maestrul și Margareta  drept MASSOLIT. […] Eu am demonstrat că Bulgakov a dorit că această abreviere satirică să însemne «MAeștrii SOvieticei LITeraturi». Cărturarii […] încă nu iau în seamă faptul că acest concept al măiestriei era intercalat adesea în propaganda statului comunist și că procesul era controlat de Stalin însuși.” - Alfred Barkov

„Artistul încearcă să privească dincolo de categoriile binelui și răului și dincolo de haosul întâmplătorului pentru a întrezări fundamentala unitate a vieții și a morții și pentru a o recrea într-o formă concretă. Astfel, el imită rolul lui Dumnezeu prin limbajul artei sale. […] O operă de artă nu e doar o redescoperire, ci și o re-creere și o re-actualizarea a unui model veșnic. […] În Maestrul și Margareta Bulgakov își exprimă credința în puterea indestructibilă, încăpățânată a artei.” - Carol Arenberg