Propriul omului. O legitimitate contestata

Tema lucrării de faţă o reprezintă legitimitatea existenţei şi acţiunii omului în lume, în condiţiile în care modernitatea târzie pare să le facă imposibile. Prin urmare, este propus ca soluţie un umanism ce se întemeiază pe ipoteza înrădăcinării omului în Dumnezeul biblic. Mişcarea de relegitimare se împlineşte deci printr-o întoarcere la universal biblic. Chestionarea temeiului existenţei omului constituie o tema de primă importanţă pentru Rémi Brague, care a propus chiar ideea că secolul  XXI este secolul Fiinţei, după secolele XIX şi XX, care au avut ca întrebări dominante Binele şi Adevărul.

În modernitatea târzie putem trăi cu impresia unui triumf final al ideii umaniste. Și totuşi, lucrurile nu stau așa. Rémi Brague întemeiază demersul cărții de față pornind de la constatarea că, departe de a oferi un temei solid existenţei omului, umanismul exclusiv, treaptă finală a ideii umaniste, subminează de fapt ideea însăși de om. Dincolo de aparentele optimiste, s-ar putea să trăim de fapt o epocă de cumpănă, o epocă în care fiinţa însăşi a omului să fie amenintată. Pentru Rémi Brague, acest lucru se datorează refuzului ideii de Dumnezeu de către umanismul tardo-modern. Închipuindu-şi că îl eliberează pe om, acesta de fapt îl subminează, creând chiar condițiile autodistrugerii umanului. De aceea, conform autorului, umanismul ateu a eşuat. Este nevoie de o re-înrădăcinare în lumea biblică, pentru ca promovarea ideii de om să poată fi din nou posibilă. Este ceea ce face Rémi Brague, dezbătând maniera în care omul şi lumea sunt concepute în prima narațiune biblică, în Cartea Facerii.