Principiul vietii morale. Despre natura si har

H. de Lubac a încercat, printr-o analiză reflexivă, să stabilească principiul vieţii morale: atracția Iubirii divine, care îi cheamă pe toţi oamenii, îl poate mișca pe cel care are conştiinţa păcatului şi acceptă darul divin, care îl eliberează. Cele două elemente care par să se opună: iubirea gratuită a lui Dumnezeu Tatăl şi conştiinţa păcatului se contrapun în felix culpa („fericita vină”). Iertarea Tatălui este interioară conștiinței care se recunoaşte păcătoasă şi reciproc. Morala se sprijină concret pe elanul mistic, fără de care „viaţa morală riscă să fie doar o refulare”, pe care o evită prin conştiinţa păcatului. Dimpotrivă, „dorind o eliberare ale cărei practici trebuie să-i servească ca instrument, omul merge până la renegarea a ceea ce constituie condiţia sa de ființă dependentă şi ar vrea, ca să spunem aşa, să nu se fi născut, adică, să nu existe, să nu fi trebuit să se nască.