O calatorie in lumea calitatilor si a defectelor

Vă invităm, dragi părinți, să pășiți alături de cei mici pe un tărâm special – Lumea Calităților și a Defectelor – care va uimi prin întâmplările și personajele întâlnite, dar și prin faptul că sunt atât de asemănătoare cu oamenii de care ne izbim în viața de zi cu zi!

„O călătorie în Lumea Calităților și a Defectelor", scrisă la vârsta de 12 ani de Ruxandra Orga-Dumitriu, cel mai tânăr autor român cu două cărți preluate de librăriile Cărturești, va uimi prin creativitate, prin forța ei educativă și prin valorile promovate, a căror asimilare de către copiii care o vor citi îi va îndrepta cu siguranță pe drumul pe care orice părinte și-l dorește pentru copilul său!

Titlul cărții s-a născut în clasa a IV-a, odată cu apariția povestirii „Bunătatea și Răutatea", în fapt o temă pe care elevii o primiseră de la doamna învățătoare Gabriela Sorica, unul din dascălii de excepție ai Școlii „Regina Maria" din Sibiu. Inițial, Ruxandra își intitulase tema „O călătorie în Lumea Calităților și a Defectelor". La scurt timp, a creat povestirea „Furia și Calmul", a cărei acțiune se desfășura în aceeași lume plină de magie, astfel încât a fost cumva nevoită să schimbe titlul primei povestiri. Ambele se găsesc în cartea „Povestiri din suflet de copil".

Încurajată de nerăbdarea cu care mulți copii i-au transmis că așteaptă următoarea carte, Ruxandra a avut o idee extrem de inspirată, și anume să continue aventurile în Lumea Calităților și a Defectelor. Plecând de la „Bunătatea și Răutatea", povestirea în care, în timpul somnului, ajunsese pentru prima dată în acea lume surprinzătoare, i-a schimbat finalul: în loc să se trezească, Ruxandra își dorește să mai stea acolo. Răutatea îi îndeplinește dorința, astfel încât rămâne încă o lună în acea lume.

S-a născut astfel „pretextul" pentru o serie de 20 de povestiri ale acestei capodopere educative, având titluri precum „Adevărul și Minciuna", „Generozitatea și Zgârcenia", „Loialitatea și Trădarea, „Prietenia și Dușmănia", „Recunoștința și Nemulțumirea", „Hărnicia și Lenea" etc. Ruxandra are parte de numeroase aventuri, ai căror protagoniști sunt diverse calități și defecte, personificate sub forma unor copii (în cele mai multe cazuri), prezentate în antiteză și caracterizate magistral prin intermediul acțiunilor pe care fiecare dintre ei le inițiază. Multe întâmplări au loc în școală, inspirate din situații reale cu care Ruxandra s-a confruntat, ceea ce le conferă o notă de autenticitate și realism, astfel încât mesajele vor fi ușor de asimilat de către cititori. Invariabil, către finalul fiecărei povestiri, defectul realizează că atitudinile lui sunt greșite și își dorește să se schimbe.

Vă invităm, dragi părinți, să pășiți alături de cei mici pe un tărâm special – Lumea Calităților și a Defectelor – care va uimi prin întâmplările și personajele întâlnite, dar și prin faptul că sunt atât de asemănătoare cu oamenii de care ne izbim în viața de zi cu zi! Prin urmare, copiilor le va fi extrem de facil să recunoască o calitate sau un defect la cei din jur și vor ști cum este bine să procedeze în diverse situații. Mai ales că sfaturile vin de la suflet și minte de copil către suflet și minte de copil...

Fragment din carte:

LOIALITATEA și TRĂDAREA

Într-o dimineață friguroasă de marți se anunța o ceață înfricoșătoare. Trebuia să mă îmbrac bine. Se spunea că va veni și o rafală de vânt. Însă toate astea nu mă puteau opri să merg la școală. Puțin vânt era o nimica toată. Când am ieșit pe ușă, imediat mi-am retras cuvintele. Chiar că vântul bătea bine de tot! Aproape că mă lua pe sus. Mi-am început hotărâtă drumul spre școală și, în 10 minute, am ajuns.

Am intrat în clasă și am făcut ceea ce obișnuiam înainte ca ora să înceapă: mi-am recitit lecția, ca să am proaspete în minte cunoștințele.

În pauză, m-a apucat o foame teribilă. Noroc că aveam sendvișul la mine. Ieșind în curte, priveliștea era aceeași, la fel ca hărmălaia! Vedeam grupuri de copii care alergau prin curte, unii care se jucau cu mingea, iar alții povesteau pe bancă sau în picioare. Am zărit două dintre colegele mele de clasă care stăteau de vorbă lângă gardul școlii. M-am apropiat de ele.

– Bună, am văzut că suntem în aceeași clasă și încă nu am făcut cunoștință. Eu sunt Ruxandra!

– Salut, eu sunt Trădarea, iar ea este colega mea de bancă, Loialitatea.

– Ce faceți?

– Povestim despre testul de la mate de săptămâna viitoare.

M-am alăturat și eu discuției, dar la un moment dat Trădarea se opri din vorbit. Se dădu puțin mai în față și își întinse piciorul drept. Una dintre colegele noastre, Neatenția, a alergat direct în piciorul Trădării și s-a împiedicat.

– Au! Cine mi-a pus piedică?

– Nu știu, a răspuns Trădarea, abținându-se cu greu să nu izbucnească în râs.

– Știu că tu ai făcut-o! Să-ți fie rușine! Doare foarte tare! Uite, îmi curge sânge din genunchi! spuse Neatenția cu lacrimi în ochi.

– Du-te la infirmerie atunci. Trebuia și tu să fii atentă pe unde mergi!

– Ai ridicat piciorul fix când m-ai văzut pe mine venind. Cum să îmi dau seama?

Neatenția se duse plângând la cabinetul medical. 

– Trădare, de ce i-ai pus piedică? A fost foarte urât din partea ta! Ai putea primi un punct scăzut la purtare! Știi că ai deja un avertisment! a atenționat-o Loialitatea.

– Doar pentru că ea nu a fost atentă? Pfft!

Am intrat în clasă și ne-am așezat fiecare în banca ei. Aveam dirigenție. În timpul orei, cam după 10 minute, Neatenția veni cu genunchii bandajați. 

– Mă scuzați de întârziere, doamna dirigintă! Am fost până la cabinetul medical, căci o colegă mi-a pus piedică intenționat.

– Te scuz, dar vreau să știu cine a făcut asta.

–  Păi, uite, chiar ea! 

Înainte ca Neatenția să o arate cu degetul pe Trădare, Loialitatea se ridică îmi picioare și spuse:

  –  Eu am fost aceea!

Eu și Trădarea ne uitam nedumerite. Își asuma vina pentru a o salva pe Trădare? Asta da loialitate! Era un gest imens! 

– De ce i-ai pus piedică? a întrebat doamna dirigintă.

– A fost un accident.

– Cum adică un accident, din moment ce Neatenția a spus clar că intenționat ai făcut-o? Voi două veți merge chiar acum în biroul directorului și îi veți explica situația!

Neatenția și Loialitatea au ieșit din clasă. S-au întors pe la jumătatea orei. Loialitatea părea să nu fi pățit nimic tragic. Cel puțin după privirea ei așa părea. 

În pauză, am întrebat-o ce s-a întâmplat. A evitat să-mi răspundă, așa că nu am mai presat-o cu întrebări și am mers amândouă la baie. Trădarea ne-a anunțat că ne va aștepta în curte lângă terenul de baschet. Când am intrat în baie, am văzut trei fete. Cea din mijloc era mai mică decât celelalte două și parcă încerca să ajungă la ceva. Am realizat imediat ce se întâmpla: cele două fete mai mari îi luaseră șapca și se distrau pe seama ei. 

– Dă-i imediat șapca! a rostit Loialitatea, iar brusc se făcu liniște.

– Și ce te face să crezi că vom face asta? a răspuns una dintre fete.

– Exact! Doar n-o să ascultăm de o mucoasă! Acum, dacă nu vrei să intri în belele, dispari de aici! a zis cealaltă.

– Nu vom pleca până ce nu îi veți înapoia șapca! am intervenit eu hotărâtă.

– Se pare că vreți probleme. Să vă arăt ce se întâmplă dacă nu ne ascultați!

Una dintre fete s-a repezit spre Loialitate și a îmbrâncit-o cu putere! Loialitatea s-a dezechilibrat și a căzut. Când s-a ridicat, a observat cum cealaltă fată se pregătea să mă lovească. A țâșnit repede spre ea, a prins-o de mâna stângă și a tras-o cu putere de lângă mine! Atâta forță a pus Loialitatea în gestul ei, încât fata s-a izbit de oglinda de la baie, care s-a făcut țândări! Exact în acel moment, Trădarea dădu să intre în baie și văzu toată scena. În loc să intre și să ne ajute, a închis repede ușa! Noi nu am observat-o, speriate fiind de tot ce se întâmplase. Am cules repede șapca fetiței de pe jos, am prins-o de mână și am luat-o la fugă! Cele două fete au alergat după noi ca să se răzbune, dar am apucat să intrăm în clasă tocmai când era să ne prindă!

Am răsuflat ușurate! Scăpaserăm ca prin urechile acului! Dar eram mulțumite amândouă pentru că o salvasem pe fetița cea mică. 

Înainte ca ora să înceapă, domnul director intră la noi în clasă. Se pare că cele două fete ne pârâseră! Ne-a ridicat pe amândouă în picioare.

– Am înțeles că una dintre voi a spart oglinda de la baie. Cine a fost?

Loialitatea a rămas tăcută. Știa că avea să intre în bucluc, mai ales că își asumase vina Trădării în incidentul de mai devreme cu Neatenția.

– Dacă nu veți spune acum, vă voi scădea la amândouă nota la purtare!

Am deschis gura ca să mărturisesc ce se întâmplase, dar exact în acel moment, Trădarea începu să strige:

– A fost Loialitatea! Am văzut eu totul!

Loialitatea a privit-o dezamăgită pe Trădare. Nu-i venea să creadă că tocmai cea pe care a salvat-o a putut să facă așa ceva! Loialitatea s-a dus din nou în biroul directorului și, din câte am înțeles, i s-a scăzut nota la purtare. M-am uitat spre Trădare, iar ea mă privi vinovată. Reproșuri multe se rostogoleau din ochii mei! Nu puteam să cred că și-a trădat cea mai bună prietenă! 

Când Loialitatea se întoarse, Trădarea voia să îi spună ceva, însă aceasta o ignoră. Atunci și-a dat seama că făcuse o greșeală imensă: tocmai ce își trădase prietena, iar asta la scurt timp după ce Loialitatea o salvase dintr-o situație dificilă! Nu știa cum să se revanșeze, însă i-a venit o idee, una foarte simplă: s-a dus repede în biroul domnului director și i-a spus ce se întâmplase, că cele două fete au început totul, iar Loialitatea și eu am încercat să o ajutăm pe biata fetiță. Știa asta fiindcă cele două fete obișnuiau să îi dea bully încă de acum un an. În plus, a mărturisit că, de fapt, ea îi pusese piedică Neatenției. 

Domnul director a mustrat-o pe Trădare pentru ceea ce făcuse și i-a dat un avertisment, dar a felicitat-o că, până la urmă, a spus adevărul. A revenit în clasa noastră și i-a spus Loialității că nu mai are niciun punct scăzut la purtare, deoarece Trădarea a mărturisit totul. Loialitatea a privit-o din nou cu drag pe Trădare și s-au îmbrățișat! 

Ce bine e să vezi o prietenie cum se repară! Mă gândeam eu că Trădarea va găsi o soluție. Nu îi stătea în fire să lase totul așa. Știam acest lucru deoarece Loialitatea mi-a spus. Doar era cea mai bună prietenă a ei! Deci, o cunoștea foarte bine!

Acasă, m-am gândit și eu la una dintre cele mai bune prietene ale mele din lumea reală, Kiki. Neapărat o voi suna atunci când mă voi reîntoarce acasă. Cu câtă nerăbdare aștept acel moment!