Prin cetate catre Paradis

„O mireasmă îmbătătoare mă cufundă mai adânc în vis. Se părea că sunt pe cărări Elizee unde vedeam cărțile cum se plimbă vorbindu-şi cu pasiune. Într-o clipă trei dintre ele au luat chipul lui Platon, Sf, Augustin și Dante. Pornind într-o călătorie fără de sfârşit văzut-am prin ochii lui Platon o cetate înălțată pe-o culme spre care oamenii urcau neîncetat. Cetate cu mai multe porți fiecare purtând un semn al virtuții. La ultima poartă Platon dispăru sub un cer cu nori răzleţi. Rătăcind pe drumuri necunoscute, întâlnii pe cineva asemănător lui Platon vorbind despre iubire. Era Sf. Augustin. Cuvintele lui risipeau norii şi mişcau stelele pe boltă. Ascultând în tăcere îmi apăru deodată mai străluce fața sfântului în depărtare. Scrutând cerul îl zării pe Dante. Pe urma lui în drumul spre comori divine, văzutam împărăția plină de lumine.” - Camelia Pop