Wilhelm Hauff

(n. 29 noiembrie 1802, Stuttgart, Ducatul Württemberg – d. 18 noiembrie 1827, Stuttgart, Regatul Württemberg ) a fost un poet și prozator german din perioada romantică. A făcut parte din cercul poeților romantici germani, Schwäbische Dichterschule. A scris basme romantice cultivând fantasticul popular autohton și oriental, nuvele cu accent de satiră social-politică.

În aprilie 1825 a terminat manuscriptul primului almanah de povești, iar în August i-a apărut Mitteilungen aus den Memoiren des Satan („Comunicări din memoriile Satanei”), lucrare care a stârnit imediat interesul publicului. În același an a publicat Der Mann im Mond oder der Zug des Herzens ist des Schicksals Stimme („Omul în Lună sau Impulsul inimii este vocea destinului”) sub numele unui autor popular al vremii, H. Clauren (pe numele său adevărat Carl Heun), fără voia acestuia și scris în stilul lui, ca persiflare. Romanul, scris în doar 6 săptămâni, a fost cauza unui proces intentat editurii la care îl publicase Hauff, editura fiind obligată să plătească o despăgubire 50 de taleri pentru inducerea în eroare a publicului. Dar scandalul a făcut ca Hauff să primească cereri de colaborare la reviste și almanahuri. În prima jumătate a anului 1826 a scris povestirile Othello și Die Sängerin („Cântăreața”), romanul istoric Leichtenstein și o continuare a Memoriilor Satanei. În aprilie și-a dat demisia din postul de preceptor al familiei von Hügel, și pleacă într-o călătorie în Franța, Flandra și Germania de Mijloc și de Nord. În timpul sejurului de 6 săptămâni la Paris a scris un al doilea almanah al poveștilor și Controvers-Predigt über H. Clauren, o analiză perspicace a genului de romane triviale. Tot în același an a scris nuvela Die Bettlerin vom Pont des Arts („Cerșetoarea de la Pont des Arts”) și un al treilea almanah de povești (Das Wirtshaus von Spessart, „Hanul din Spessart”).

În 1827 publică și Phantasien im Bremer Rathskeller („Fantazii din crama primăriei orașului Bremen”) și nuvelele Die letzten Ritter von Marienburg („Ultimii cavaleri din Marienburg”),i („Evreul Süß”) și i („Portretul Împăratului”). În august întreprinde o călătorie în Tirol pentru a aduna material pentru un roman despre Andreas Hofer, din care se întoarce acasă îmbolnăvit. La începutul lui Noiembrie se însănătoșește într-o oarecare măsură, dar la scurt timp are o recidivă serioasă.

Moare la 18 noiembrie 1827, la vârsta de 24 de ani. Este înmormântat la cimitirul Hoppenlau din Stuttgart.

În cinstea lui există un premiu pentru literatură de copii și tineret.