Viktor Schauberger

Viktor Schauberger (n. 30 iunie 1885, olzschlag, Mühlviertel, Oberösterreich, d. 25 septembrie 1958, Linz), a fost un pădurar, naturalist, filosof și inventator austriac. A avut trei copii: Walter, Margarete și Huberta.

S-a născut într-o familie de pădurari, în care meseria se transmitea din tată în fiu, iar deviza era „Fidus in silvis silentibus" (încredere în pădurile tăcute). Încă din copilărie, a fost fascinat de modul în care apa curgea în izvoare și a căutat să înțeleagă acest mister.

A crescut într-un mediu natural și, refuzând să urmeze studii universitare pe care le considera distructive pentru capacitățile creative, a urmat cursuri simple de silvicultură într-o școală de stat. Ulterior, a lucrat ca pădurar și paznic de vânătoare până când a fost recrutat în Primul Război Mondial în 1914, unde a fost rănit.

După război, și-a reluat meseria de pădurar în apropierea orașului Linz. Din cauza lipsei de cai de tracțiune după război, el a transportat lemnul pe un râu folosind cunoștințe de plutărit din tradiția familiei.

Între anii 1924 și 1928, a devenit consultant de stat pentru flotajul lemnului și a construit mai multe canale de flotaj și baraje în diverse țări europene (Iugoslavia, Turcia, Bulgaria etc.). Barajele erau echipate cu dispozitive noi, revoluționare, unele întărind structura, altele reglând temperatura apei deversate în aval. A fost nevoit să demisioneze din cauza ostilității șefilor.

În 1933, a publicat la Viena prima sa carte, „Unsere Sinnlose Arbeit" (Munca noastră fără sens).

În 1934, Hitler l-a convocat personal, interesat de reputația și cunoștințele sale despre silvicultură și ingineria apei, dar Schauberger a refuzat să lucreze pentru Reich.

În 1941, o intrigă a membrilor Asociației Vieneze a Inginerilor a dus la internarea forțată a lui Schauberger într-un spital de boli mentale în Mauer-Öhling, fiind supravegheat permanent de SS.

În 1958, la vârsta de 73 de ani, un consorțiu american i-a propus să-și pună teoriile în aplicare în SUA și i-a oferit un buget nelimitat. Schauberger a acceptat oferta, dar din cauza unor neînțelegeri a fost nevoit să renunțe și nu a obținut dreptul de a se întoarce în Austria decât după ce a abandonat americanilor toate prototipurile și planurile și s-a angajat să nu mai lucreze niciodată în domeniul imploziei. La cinci zile după întoarcerea în țară, a murit la Linz pe 25 septembrie 1958.