Tiberiu Utan

Tiberiu Utan (n. 21 martie 1930, Văleni, Maramureș – d. 26 mai 1994, București) a fost un poet român contemporan.

Tatăl său fiind învățător în comuna Vinerea, viitorul poet se înscrie ca elev la Liceul Aurel Vlaicu din Orăștie, urmând aici cele 8 clase secundare. Ca elev s-a remarcat la învățătură ca și în activitățile extrașcolare: bun recitator la serbările școlii, joacă permanent în piese de teatru, echipe de dans. După terminarea liceului se înscrie la Institutul Maxim Gorki din Moscova.

Revenit în țară, lucrează la diferite redacții ale revistelor actuale, este redactor șef la Gazeta literară, iar ulterior funcționează în cadrul Editurii tineretului.

Ca poet, lirica sa cunoaște teme foarte variate. Motivul înstrăinării, al desprinderii de sat cunoaște la el o amplă dezvoltare. Plecat la studii în străinătate, Tiberiu Utan nu se simte un dezrădăcinat, nu are acel regret al omului care nu se poate adapta; el nu a rămas o entitate singuratică între oraș și sat, ci devine expresia fuziunii dintre ele.

Debuteaza, in 1948, cu o poezie in suplimentul literar al ziarului Lupta Ardealului din Cluj. Debut editorial cu placheta Chemari (1955). Alte volum de poezii: Versuri (1961), Clipe (1968), Goana dupa vint (1973). Pentru copii: Ciopirtila (1962), Ispravile lui Ciopirtila (1975), Zoo-Ciopirtila si alte intimplari (1978), Cartile cu Ciopirtila (1984). A tradus din Jesiis Lopez Pacheco (Dragoste interzisa, 1971). Colaboreaza la Luceafarul, Romania literara, Steaua, Tribuna s. a.

Nota dominanta a poeziei lui Tiberiu Utan este data de atitudinea afectuos-delicata fata de aspectele luminoase ale realitatii, manifestindu-si increderea in capacitatea transfiguratorie a lirei.