Tertulian Langa

S-a născut la 26 octombrie 1922 la Târgu Mureş. Este fiul lui Tertulian Langa şi al Elisabetei Nicola. Tatăl, originar din Făgăraş (Şercaia), şi-a făcut liceul şi teologia la Blaj. Mama, originară din Sibiu, descendentă directă din Horia (din fiul Luca al lui Nicola Ursu stabilit la Măierii Sibiului), a făcut Liceul la Surorile Ursuline din Sibiu. O dată cu ocuparea Ardealului, împreună cu părinţii care se stabiliseră la Târgu Mureş, se refugiază la Sibiu, unde urmează Liceul Gh. Lazăr (1940).

Hotărăşte să-şi continue studiile la Bucureşti. Se înscrie la Drept, Filosofie şi Litere. După licenţă, se înscrie la doctorat, pe care nu îl va încheia nici după ieşirea din închisoare. 

Un contact deosebit a fost cel cu mons. Vladimir Ghika pe care, timp de 7 ani, l-a avut duhovnic. Spre întâlnirea cu el a fost pregătit de episcopul Ioan Suciu, care anual mergea la Târgu Mureş pentru a ţine exerciţii spirituale.

La 23 aprilie 1948 este arestat şi condamnat, pentru crima de uneltire împotriva ordinii sociale de stat, la 20 ani muncă silnică. Iese din închisoare după mai bine de 16 ani, la 26 iunie 1964, după ce a cunoscut penitenciarele şi lagărele de muncă ale regimului comunist de la Malmaison, Ministerul de Interne, Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud, Lugoj, Galaţi, Salcia-Grădina (Balta Brăilei).

După eliberarea din 1964 va fi succesiv şomer, hamal, muncitor necalificat, muncitor terasier, magazioner de şantier, contabil de materiale, traducător (franceză, italiană, engleză, spaniolă, maghiară), dactilograf, documentarist, psiholog industrial, a înfiinţat primul laborator din Cluj de psihologie industrială şi ergonomie, membru al Asociaţiei internaţionale de psihologie (Bruxelles), Cercetător ştiinţific psihosociolog (ICP- Cluj).

Este hirotonit preot greco-catolic în clandestinitate în 20 decembrie 1964, având ca moto şi program de viaţă: Eu şi casa mea vom sluji Domnului (Iosua 24,15). 

Emisar al Bisericii Române Unite la Parlamentul Europei, Sfântul Scaun, Viena, Paris, Madrid. Retras din activitatea publică a curiei în 1997, rămâne să asigure o slujire liturgică vizibilă doar la catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj, până în anul 2009, continuând să se manifeste ca scriitor bisericesc, conferenţiar şi orator de catedrală.

A celebrat zilnic sf. Liturghie acasă, în capela înfiinţată încă din anii clandestinităţii, până aproximativ în iarna anului 2011, când boala l-a împiedicat şi l-a constrâns de multe ori la pat, dar în fiecare zi de uşoară ameliorare căuta să nu piardă celebrarea Jertfei euharistice.