Nathaniel Hawthorne

S-a născut în 1804 în orașul Salem, statul Massachusetts ca fiu al lui Nathaniel Hathorne și Elizabeth Clarke Manning Hathorne. El și-a schimbat, mai târziu, numele în "Hawthorne", adăugând un "W" pentru a se deosebi de rudele sale, inclusiv de John Hathorne, un judecător care a participat la Procesele Vrăjitoarelor din Salem. Hawthorne a frecventat cursurile Colegiului Bowdoin și l-a absolvit în 1825; printre colegii săi erau viitorul președinte Franklin Pierce și viitorul poet Henry Wadsworth Longfellow. Hawthorne și-a publicat anonim prima sa operă, romanul intitulat "Fanshaw", în 1828. El a publicat mai multe nuvele în publicații periodice variate, nuvele pe care le-a reunit în 1837 sub titlul "Basme spuse de două ori" ("Twice Told Tales"). În anul următor, el s-a logodit cu Sophia Peabody. El a muncit într-un punct vamal și a devenit membru al unei comunități Utopice Transcendentaliste înainte de a se căsători cu Peabody în 1842. Cuplul s-a mutat într-o casă parohială faimoasă în Concord, Massachusetts, iar mai târziu s-au mutat în Salem, Berkshires, apoi în vila Wayside în Concord. Litera stacojie a fost publicată în 1850, urmată de o succesiune de alte romane. O numire într-o funcție politică i-a determinat pe Hawthorne și familia sa la o călătorie în Europa înainte de a se întoarce la vila Wazside în 1860. Hawthorne a murit în 19 mai 1864, lăsând în urmă soția și cei trei copii.

Multe dintre scrierile lui Hawthorne au ca țintă Noua Anglie, multe opere cuprinzând alegorii morale de inspirație puritană. Lucrările sale de ficțiune sunt considerate ca făcând parte din mișcarea romantică, mai precis, din Romantismul Sobru. Temele sale au adeseori în centru răul înnăscut și păcatul umanității, iar operele lui transmit adeseori mesaje moralizatoare și au complexitate psihologică. Operele sale publicate includ romane, nuvele și biografia prietenului său Franklin Pierce.

Hawthorne este cunoscut în zilele noastre mai ales pentru numeroasele sale nuvele (pe care le-a numit "fabule") și pentru cele patru romane de dragoste scrise între 1850 și 1860: "Litera stacojie" (The Scarlet Letter)(1850), "Casa cu șapte frontoane" (The House of the Seven Gables) (1851), "Poveste de dragoste la Blithdale" (The Blithedale Romance) (1852) și The Marble Faun (1860). Un alt roman de aventuri lung, Fanshawe a fost publicat anonim în 1828. Hawthorne definea romanil de aventuri ca fiind foarte diferit de un roman obișnuit prin faptul că nu descrie cursul posibil sau probabil al experienței obișnuite. Multe dintre operele sale au fost inspirate de Puritanismul din Noua Anglie.

Operele lui Hawthorne aparțin romantismului sau, mai precis, romantismului sobru, fiind niște povestiri care ssțin că remușcările, păcatul și răul sunt calități naturale și înnăscute oamenilor. Scrierile sale de mai târziu vor reliefa și perspectiva sa negativă asupr mișcării Transcendentaliste.

Sănătatea lui șubredă l-a împiedicat să mai termine mai multe romane de dragoste. Hawthorne a decedat în timpul somnului pe data de 19 mai 1864, în Plymouth, New Hampshire pe când făcea un tur al Munților Albi (White Mountains) împreună cu Pierce. Pierce a trimis o telegramă Elizabethei Peabody pentru a o ruga să o îi spună personal vestea soției lui Hawthorne; ea a fost prea întristată de știre pentru a se ocupa de înmormântare. Longfellow scris o pozie în memoria lui Hawthorne, publicată în 1866, numită Clopotele din Lynn ("The Bells of Lynn"). Hawthorne a fost înmormântat în Cimitirul Sleepy Hollow, Concord, Massachusetts. Printre cei care au purtat pe umeri sicriul au fost Longfellow, Emerson, Holmes, Alcott, James Thomas Fields, and Edwin Percy Whipple.

După moartea lor, soția Sophia și fiica Una au fost inițial înmormântate în Anglia. Totuși, în iunie 2006, ele au fost re-înmormântate pe parcele de pământ învecinate cu a lui Hawthorne.