Ivan Sergheevici Turgheniev

„Maestru al realismului rus, prieten cu Gustave Flaubert și model al lui Guy de Maupassant, Turgheniev este un neîntrecut analist al vieții sentimentale a eroilor săi, pe care-i surprinde, în ipostaze specifice, de la fulgerătoarea scânteie a primei idile adolescentine până la pasiunea năvalnică a tinereții și chiar până la zbuciumul iubirilor târzii, cel mai adesea îngrădite de normele sociale.”

S-a născut în orașul Oriol, din Rusia, pe 28 octombrie 1818 ca fiu al lui Serghei Nikolaievici Turgheniev și al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său, fost colonel în Cavaleria Imperială Rusă, moare când Sergheievici împlinește vârsta de 16 ani, lăsându-l pe acesta, împreună cu fratele său Nicolai, în grija mamei. Tânărul a avut o copilărie nefericită, datorită severității mamei lui, care îl bătea frecvent.

Turgheniev studiază literatura rusă și psihologia la Universitatea din Moscova și mai târziu (1834-37) la Universitatea din Petersburg. Mai târziu, între 1838 și 1841, a studiat istoria și psihologia la Universitatea din Berlin (în special pe filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel). La 19 ani face o călătorie în Germania. În timp ce se află pe vapor izbucnește un incendiu și zvonurile că s-ar fi comportat ca un laș s-au răspândit în toată Rusia. Această întâmplare l-a marcat profund, devenind mai târziu tema povestirii sale „Foc pe mare”. După succesul a doua poeme se dedică în totalitate literaturii, ocupațiilor țării și călătoriilor. 

În 1840 scrie poeme și scurte povestiri sub influența lui Nicolai Vasilievici Gogol. Devine celebru în 1852 cu ciclul de scurte povestiri Zapiski Okhotnika sau Povestirile unui vânător. Opiniile lui Turgheniev i-au adus acestuia o lună de detenție în St Petersburg și 18 luni de arest la domiciliu.

Sub influența critica a lui Vissarion Belinsky, adept al realismului social în literatură, Turgheniev abandonează romantismul pentru a aborda stilul realist.

Între anii 1853-62 scrie o parte din cele mai bune povestiri, nuvele și romane ale sale, Rudin (roman) 1856, Un cuib de nobili (roman) 1859, În ajun (roman) 1860 și Părinți și copii (roman) 1862, aceasta din urmă, fiind cea mai cunoscută lucrare a autorului. 

În 1862 reacția ostilă stârnita de opera „Părinți și copii” contribuie la decizia autorului de a părăsi Rusia. Acesta își pierde majoritatea cititorilor; nuvela examinând conflictul dintre generații. Turgheniev se stabilește în Germania iar mai târziu, se mută la Londra, unde nuvela „Părinți și copii” înregistrează un mare succes.

În 1871 se mută la Paris, împreună cu Viardot, unde va locui până la sfârșitul vieții. La Paris, cel mai apropiat prieten a lui Turgheniev a fost scriitorul Gustave Flaubert, acesta împărtășindu-i ideile sociale și estetice.

Pe data de 3 septembrie 1883, Turgheniev moare la Bougival în apropiere de Paris; trupul său a fost mutat în Rusia și înmormântat în Cimitirul Volcov, din Sankt Petersburg.