
Gheorghe Ionescu-Gion
Gheorghe Ionescu-Gion (n. 14 octombrie 1857, Pitești – d. 29 iunie 1904, București) a fost un profesor, istoric, ziarist, publicist, cronicar literar și teatral, secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, inspector general în învățământul secundar, vicepreședinte al Ateneului Român, membru corespondent al Academiei Române.
A publicat numeroase studii istorice, cronici literare și teatrale. În domeniul ziaristicii, gazetarul Gion, așa cum semna la debutul din 1876 la Telegraful român, a colaborat la peste douăzeci de publicații, majoritatea de orientare liberală. Ionescu-Gion a fost semnatarul rubricilor „curier literar",„cronica teatrală", „cărți, reviste, gazete" în influentul ziar liberal Românul, timp de șapte ani (1884-1891). În coloanele acestui ziar s-a format foiletonistul „fecund și consecvent", un adevărat personaj de „causeur" de salon, povestitor glumeț și distractiv. În cuprinsul Revistei noi (1887-1895) se face cunoscut ca istoric și memorialist. Colaborările la alte publicații, cum au fost: L'Indépendance roumaine, Literatură și artă română, Epoca etc. au fost efemere.
Principala sa opera este Istoria Bucureșcilor, publicată la București în 1899, prin care a pus în circulație numeroase documente inedite și informații din străinătate despre București.
La moartea lui Gheorghe Ionescu-Gion, în 1904, soția sa, Ana Ciupagea, a donat bibliotecii orașului Pitești peste1000 de volume din biblioteca lui, în limbile română, franceză și italiană.