Camil Pavel Peteu

A fost sfinţit preot în 1972, în clandestinitate. de regretatul IPS Dr. Ioan Dragomir, fiind în aceste vremuri cu vârsta sacerdotală cea mai mare din dieceza de Cluj-Gherla. A intrat iniţial în Ordinul Sf. Vasile cel Mare (de obedienţă ucraineană), din care a cerut (şi obţinut) ieşirea, dorind revitalizarea unui monahism de tip autohton. A refuzat orice soluţii veninoase de „îngropare” a Bisericii Greco-Catolice, propuse de M.A.I. prin preoţi colaboraţionişti, între 1983-1989, fiind ameninţat şi cu moartea de câteva ori. Medic specialist psihiatru, a obţinut şi Licenţa în Teologie la Ateneul Pontifical San Anselmo – Roma. Uneori prea extrovert, alteori retras, se făcuse tuturor toate. Cu greşeli şi păcate ca noi toţi, a avut însă o mare calitate (dublată de o impresionantă erudiţie): orice idee pe care o trăia la un anumit moment, o făcea publică, clamând-o `„pe acoperişurile caselor”. Era un om spontan.  La Roma, împreună cu P. Dr. Sebastian Sabin Făgăraş, OSVM, au constituit un pol de rezistenţă spirituală, de instrucţie, de reconfortare, de ajutor practic a tuturor celor ce am studiat teologia în aceleaşi timpuri cu ei. Despre situaţia deplorabilă din Biserică, au avut curajul să scrie o Scrisoare deschisă şi papei, şi episcopilor (ratându-şi „cariera lumească”) în 1993-1994. 

Părintele ieromonah medic psihiatru Dr. Pavel Camil Sever Peteu a trecut la Domnul, întărit de Sf. Taine şi împăcat cu ceilalţi, în 18.XII.2013 în urma unui neoplasm agravat de diabet.