Bogdan O. Popescu

Bogdan s-a născut la 8 martie 1971, în Bucuresti. A absolvit Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” în 1996. A susținut doua teze de doctorat: la Bucuresti, în 2001, si la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia, în 2004. A obținut, în 2007, premiul „Victor Babeș” al Academiei Române pentru cercetare medical, și în 2010, premiul de excelență pentru știință al Fundației Naționale pentru Știință și Artă.

Bogdan Ovidiu Popescu este scriitor, cu numeroase volume de versuri publicate în perioada 1996–2014 (La revedere, prințesă — 1996, Poemul de gardă — 1999, Leul de după extravaganțe — 2002, Mașinăria de uitare — 2004, Poeme în loc de tutun — 2007, Aerobiciclete — 2010 — Premiul Asociației Scriitorilor din București, Cartea dragostei — 2014) și un volum de povestiri scurte, la Editura Polirom (Viață de aruncat — 2011). Împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț și Dan Pleșa este autor al mai multor experimente literare, printre care antologiile de poeme Marfă — 1996 și Marfă reîncărcată — 2011.