Verisoara Bette
Honore de BalzacPlasat in Paris la mijlocul secolului al XIX-lea, romanul spune povestea unei femei nemaritate de varsta mijlocie, care pune la cale distrugerea familiei ei extinse. Bette se aliaza cu Valérie Marneffe, o tanara fara avere, maritata cu un soå pe care nu il iubeste, care seduce si aduce la ruina o serie de barbaåi. Printre acestia se afla baronul Hulot, soåul verisoarei lui Bette, Adeline.
„Verisoara Bette”, parte a ciclului Scene din viata pariziana din Comedia umana, ansamblul romanelor balzaciene, este adesea considerat ultimul mare roman al lui Balzac. Plasat in Paris la mijlocul secolului al XIX-lea, romanul spune povestea unei femei nemaritate de varsta mijlocie, care pune la cale distrugerea familiei ei extinse. Bette se aliaza cu Valérie Marneffe, o tanara fara avere, maritata cu un soå pe care nu il iubeste, care seduce si aduce la ruina o serie de barbaåi. Printre acestia se afla baronul Hulot, soțul verisoarei lui Bette, Adeline.
Hulot sacrifica averea si reputația familiei pentru a-i face pe plac lui Valérie, care il insala, printre altii, cu negustorul parvenit Crevel si cu ginerele baronului Hulot, tanarul artist Steinbock. Unul dintre cele mai lungi romane balzaciene, a fost scris pe parcursul a doua luni si publicat pentru prima oara ca foileton incepand cu anul 1846.
Printre toate romanele si nuvelele lui Balzac, „Verisoara Bette” este, poate, opera sa exemplara sub raportul dramatismului - concept, de altfel, definit cu o oarecare insistenta, de Balzac insusi: "O drama este o suita de actiuni, de discursuri, de miscari care se precipita catre o catastrofa".
"Dramatismul" (care place atat de mult si cititorului de azi, si care va placea, probabil, si cititorului din viitor) trairilor acestor personaje, ale caror pasiuni ajung pana la monomanie, este inextricabil sustinut de dramatismul unor evenimente "exterioare", in care sunt implicate mari categorii umane, evenimente pe care ele nu le pot controla, dupa cum nu-si mai pot controla, la un moment dat, propriul comportament, mai mult sau mai putin bine strunit in primele lui date, dar care se deregleaza, se deterioreaza pana la a deveni monstruos si a iesi din zona umanului. Procesul acesta, lent la inceput, aproape invizibil, devine tot mai evident, "accelerandu-se", "precipitandu-se" spre "catastrofa" finala.” - Mioara Izverna
„Toate personajele sale sunt dăruite cu acea vitalitate înfocată care l-a animat şi pe el însuşi. Toate ficţiunile sale sunt la fel de profund colorate ca şi visele […], pe scurt, toţi în Balzac, până şi portarii, sunt geniali. Toate sufletele sunt pline ochi de voinţă.” - Charles Baudelaire