Repere manageriale in Biserica Romana Unită cu Roma Greco-Catolica

O să pară ceva inedit de cine este scrisă, cu ce scop şi pentru cine.

Experienţa medicală, unde am avut în permanenţă contactul cu omul-pacient, bolnavul, cea didactică, cea de conducere şi în ultimul rând cea de student teolog locuitor în incinta seminarului apoi masterand, îmi permit să aştern prezentele gânduri, care sper să fie un îndreptar, ajutor celor care pornesc pe drumul teologiei. Ca să completez şi să întregesc cele menţionate amintesc primele clase primare petrecute în compania surorilor la şcoala de aplicaţie Cluj, perioada post 1948 şi apoi cea de după 1989.

Când cineva îşi propune să producă ceva nou, ochii tuturor sunt aţintiţi, asemenea unor reflectoare, asupra câmpului său de interese, mişcări şi acţiuni. Este practic, controlat, studiat şi urmărit în toate gesturile şi intenţiile sale.

Proiectele umane, oricât de bine ar fi intenţionate şi oricâtă încărcătură de adevăr ar conţine, sunt supuse privirii critice exterioare, sociale. Diferitele comportamente din Biserică, din seminar, în relaţiile din comunitate atât ale studentului, cât şi ale preotului din numeroase parohii mi-au cristalizat ideile pe care unii vor avea timp să le cunoască răsfoind această cărţulie. Lacunele observate nu sunt o critică, ci ,,scăpări” care pot fi corectate, pentru ca slujitorii şi laicii Bisericii noastre să poată fi apreciaţi la valoarea înaintaşilor şi a sacrificiului celor care l-au avut de înfruntat.

Prin cuvânt, teologul, laicul transmit o gândire, o idee, un citat. Iată de ce lucrarea se încadrează în structura ,,omileticei”. Întâlnirile avute cu preoţi şi cadre didactice mi-au demonstrat că această încadrare este cât se poate de reală, întrucât cuvântul însoţit de gest are puterea de a sensibiliza cel sau cei care sunt prezenţi.

Conceptele sinodalităţii demonstrează necesitatea permanent de a fi în pas cu dezvoltarea societăţii. Suntem în 2022 şi trebuie să ne adaptăm vieţii actuale, dar şi să avem permanent în faţa noastră viitorul, relaţiile din societate, relaţiile în sânul Bisericii, între slujitorii ei, dar şi între aceştia şi enoriaşi.

Acum vă las pe voi, cititorii acestor rânduri, să-mi comunicaţi ce am uitat, ce am greşit şi ce ar mai fi fost necesar de scris. Vă mulţumesc pentru răbdarea avută şi timpul dedicat parcurgerii acestor rînduri.

Autorul