Razboi si pace
Lev TolstoiTolstoi a făcut din „Război și pace” o capodoperă a literaturii universale, imprimându-i un caracter profund uman.
Concentrându-se asupra membrilor a două familii importante, Bolkonski și Rostov, „Război și pace” folosește istoriile lor individuale pentru a portretiza Rusia în pragul unui conflict apocaliptic cu Franța lui Napoleon Bonaparte.
„Război și pace” (rusă: Voina i mir; în ortografia originală: Война и миръ) a fost publicat pentru prima dată între anii 1865-1869. Concentrându-se asupra membrilor a două familii importante, Bolkonski și Rostov, „Război și pace” folosește istoriile lor individuale pentru a portretiza Rusia în pragul unui conflict apocaliptic cu Franța lui Napoleon Bonaparte. Evenimentele împing repede personajele centrale spre confruntarea inevitabilă, eroii murind răniți și vegheați ori descoperind iubirea conjugală, chiar și maiestuosul Napoleon fugind îngenuncheat din Moscova cucerită și înzăpezită. Nici un alt scriitor nu se compară cu Tolstoi în amploarea viziunii epice, ce cuprinde stările sufletești prin care trec orașe întregi, mișcările armatelor, prevestirile de rău augur ce planează asupra întregii societăți.
Într-un eseu publicat în 1954, Maugham l-a considerat unul dintre cele mai bune zece romane din lume. Filosoful indian Maitreyi devi din Calcutta, India, într-un dialog cu logicianul religiilor moarte și vii Mircea Eliade din romanul Maitreyi a văzut în Lew Tolstoi ciclicitatea și geniul creștinismului, perpetuitatea indiană, vocația cosmică a lumii, secretul Occidentului.
În moștenirea artistică a lui Lev Tolstoi, „Război și pace” ocupă un loc central. Acest roman a cerut scriitorului imense eforturi creatoare: Tolstoi a lucrat la „Război și pace” timp de șase ani: din 1863 până în 1869. Ciorna schițelor și variantelor care depășesc prin volumul lor textul de bază al romanului, precum și nenumaratele îndreptări făcute în paginile de corectură, arată destul de elocvent proporțiile muncii scriitorului care a căutat neobosit cea mai desăvârșită formă de exprimare artistică a concepției operei sale.
Compozițional, imensa varietate de figuri (peste 550) și episoade este arhitecturată sub formă de cronică a vieții, în principal a trei familii din înalta nobilime rusă: Bolkonski, Bezuhov, Rostov.
Dintre numeroasele personaje perfect desenate, un relief deosebit îl capătă prințul Andrei Bolkonski, contele Pierre Bezuhov și Natașa Rostova. Primul este un om inteligent și cult, voluntar și energic, generos și sincer, onest și cu o bogată viața interioară, dar care-conștient de inevitabilul declin al clasei căreia îi aparține și dezamăgit de mediul căruia nu i se poate adapta, deși caută, zadarnic, să dea prin acțiune, un sens vieții-cade în pesimism. Pierre Bezuhov este un caracter total diferit: timid și lipsit de vointă, sentimental și aplecat spre visare, fără simț practic și spirit de inițiativă, snob deși îi displace stilul de viață al aristocrației; de asemenea, un om preocupat de dreptatea socială, ajungând până la atitudini protestatare. Tolstoi l-a învestit cu anumite caractere care îi erau proprii lui, în timp ce altele le-a proiectat asupra lui Andrei. Bolkonski este un fel de om al „Secolului luminilor” (tendința raționalistă este puternică la această epocă în spiritul tolstoian), în timp ce Bezuhov pare a fi-asemeni scriitorului-un discipol al lui J.J.Rousseau (o ușoara înclinație spre idilic este des perceptibilă in creația tolstoiană). Natașa (una din cele mai realizate personaje feminine din întreaga literatură universală) reprezintă idealul feminin tolstoian: spontană și simplă, delicată și afectuoasă, devotată familiei și compatimind pe țăranii obidiți. Mereu fericită și liberă, antonimul ei este curteana ei Sonija Rostova, iubirea pravortodoxă și fată iobagă.
„Mă pasionează istoria lui Napoleon și Alexandru. Ideea de a scrie o istorie psihologică − romanul lui Napoleon și Alexandru −, conștiința posibilității de a face un lucru mare m-a cuprins acum ca un nor de bucurie. Toată mârșăvia, toată vorbăria, toată nebunia, toate contradicțiile din sufletul oamenilor care i-au înconjurat și din ei înșiși...” - Lev Tolstoi
„Război și pace a avut o geneză agitată și poartă amprenta creatorului său sfâșiat fără încetare de tendințe conflictuale. Romanul a devenit terenul de manifestare a zbuciumului interior, a cărui evoluție, opunând mereu esențialul artificialului, va substitui realul și viziunea exterioară cu părerea subiectivă și rezultatul viziunii interioare. Fidel propriilor exigențe, Tolstoi a făcut din Război și pace o capodoperă a literaturii universale, imprimându-i un caracter profund uman.” - Jean Thieulin
„Tolstoi este un scriitor minunat. Niciodată anost, niciodată prost, niciodată obosit, niciodată pedant, niciodată teatral...” - James Joyce