Frații Grimm

În spatele numelui „Frații Grimm” se ascund doi scriitori și lingviști, respectiv Jacob și Wilhelm Grimm. Amândoi și-au făcut studiile la Universitatea din Marburg. Wilhelm s-a orientat către critica literară, în timp ce Jacob a fost atras de lingvistică și de literatura medievală.

Prima lucrare a lui Jacob Grimm, Maeștrii trubaduri germani, a apărut în 1810. Doi ani mai târziu, a apărut primul volum din Poveștile copilăriei și ale familiei. În 1815 a ieșit al doilea volum care a fost retipărit într-o formă adăugită în 1819. În 1822, cei doi frați au publicat un al treilea volum cu observații la poveștile din cele două volume anterioare.

În 1825, a fost urmat de o ediție într-o formă redusă la un volum, ilustrată de fratele lor, Ludwig Grimm. Această ediție a contribuit pe scară largă la succesul poveștilor.

Deja din timpul vieții fraților Grimm, Poveștile copilăriei și ale familiei s-au bucurat de un succes atât de mare încât au apărut șapte reeditări ale ediției în trei volume a poveștilor și zece ale ediției concentrate într-un singur volum.

Încurajați de succesul lor, frații Grimm au publicat în anii 1816 și 1818 două volume ale unei culegeri de legende (Deutsche Sagen). În ciuda muncii imense, culegerea de legende nu s-a bucurat de succesul scontat și nu a fost retipărită în timpul vieții lor.

În timpul perioadei berlineze, frații Grimm s-au consacrat redactării unui dicționar istoric al limbii germane, care prezenta fiecare cuvânt, cu originea, modurile de utilizare, evoluția și semnificația sa. Amândoi au subestimat munca la care se angajaseră. Deși începuseră această operă în 1838, nu au terminat-o decât în 1854 și doar câteva volume au fost editate în timpul vieții lor.

Wilhelm a murit pe 16 decembrie 1859. Jacob a continuat singur munca de scriere înainte de a se stinge din viață la 20 septembrie 1863, la mai puțin de patru ani după fratele său. Cei doi frați se odihnesc unul lângă celălalt în cimitirul Matthäus, din Berlin Schöneberg.