Jose Mauro de Vasconcelos

José Mauro de Vasconcelos s-a născut în Bangu, un cartier din Rio de Janeiro, la 26 februarie 1920, ca fiu al unei familii mixte – mama, indigenă, tatăl, portughez. Constrâns de sărăcie, s-a mutat la o vârstă fragedă în Natal, unde a copilărit alături de unchii săi. Tot acolo a început și cursurile facultății de medicină, dar a abandonat studiile după doi ani, revenind la Rio. Fire aventuroasă, a pornit într-un pelerinaj prin întreaga Brazilie, ocazie cu care a îmbrățișat profesii dintre cele mai diverse – antrenor de box, hamal, pescar, învățător, chelner, cartograf. Vasta experiență de viață dobândită astfel avea să furnizeze sursa de inspirație pentru opera prolifică de mai târziu.

A debutat ca romancier în 1942 cu Banana brava, o incursiune în lumea crudă a căutătorilor de pietre prețioase din Goiás. Publicat în 1945, romanul Barro blanco, cu acțiunea sa plasată pe fundalul salinelor din Macau, în Rio Grande do Norte, s-a bucurat de un mare succes de critică, dar aprecierea publicului a întârziat. Cititorii aveau să fie însă definitiv cuceriți de O Meu Pé de Laranja Lima (Dulcele meu lăstar de portocal), un roman de un realism intens inspirat din copilăria autorului care, în scurt timp de la publicarea în 1968, a depășit toate recordurile de vânzări, devenind cea mai îndrăgită carte braziliană a tuturor timpurilor. Romanul i-a entuziasmat în egală măsură și pe cronicarii epocii, fiind deosebit de apreciat pentru valoarea sa documentară, de frescă socială. Adolescența scriitorului fusese reconstituită în romanul Doidão (1963).

Opera sa constând din 22 de romane și culegeri de povestiri denotă o fină cunoaștere a naturii umane, fiind în întregime traversată de o profundă empatie pentru semenii defavorizați. José Mauro de Vasconcelos a fost, de asemenea, scenarist, actor de teatru și televiziune, jurnalist și artist plastic. S-a stins din viață la São Paulo, pe 24 iulie 1984.