Livrare 13,90 lei și gratuit în Sibiu.
Henri Troyat

Henri Troyat

Henri Troyat, născut Lev Aslanovici Tarasov (în rusă Лев Асланович Тарасов; n. 19 octombrie/1 noiembrie 1911, Moscova, Imperiul Rus – d. 2 martie 2007, Paris, Franța) a fost un romancier și istoric francez de origine rusă (descris inexact și ca scriitor rus de expresie franceză), membru al Academiei Franceze, laureat al unor premii majore, membru al mai multor ordine, medaliat.

Henri Troyat s-a născut într-o familie cu origini multiple, armeană (familia Torossian), rusă, germană, gruzină. Familia sa a părăsit Rusia în pragul Revoluției, ajungând, după un traseu sinuos care a trecut prin Caucaz (unde familia deținea vaste proprietăți) și Crimeea, prin Istanbul și Veneția, în Franța, unde s-a stabilit la Paris în 1920. Aventuroasa călătorie este descrisă în cartea sa Atât cât va exista Pământul (Tant que la Terre durera).

Dobândind cetățenia franceză, Henri Troyat a fost recrutat și și-a satisfăcut stagiul militar la Metz, în Lorena. Purta înca haina militară când volumul său de debut a văzut lumina tiparului, Faux jour, 1935. Avea doar 24 de ani. Cartea a fost premiată în același an cu Prix du roman populiste. Scrie într-un ritm extrem de activ și, în anul 1938 primește două premii importante, Premiul Max Barthou, decernat de Academia franceză, și Premiul Goncourt. În 1952 a primit Marele Premiu Literar al Prințului Pierre de Monaco.

Troyat a publicat peste o sută de cărți, beletristică, istorie, eseuri, biografii (printre care cele ale lui Anton Cehov, Ecaterina cea Mare, Rasputin, Feodor Dostoievski, Lev Tolstoi, Ivan cel Groaznic). În egală măsură a scris biografii ale unor importante personaje ale culturii și istoriei franceze, Flaubert, Maupassant, Verlaine, Baudelaire, Dumas, Zola, Balzac.

A fost ales membru al Academiei franceze la 21 mai 1959, în locul lui Claude Farrère (fotoliul al 28-lea). Devenit „nemuritor” devreme și fiind longeviv, este consemnat ca membrul Academiei cu cea mai îndelungată activitate.

Henri Troyat s-a căsătorit cu Marguerite Saintagne în 1948, decedată în timpul vieții scriitorului (1914 – 1997)[13]. Are un fiu, Jean-Daniel, o fiică vitregă, Michèle, și șase nepoți.

A încetat din viață în 2007, la vârsta de 95 de ani.

De acest autor: