Dumitru Cristea

Dumitru Cristea s-a născut pe 29 martie 1927 la Negreşti, în Dobrogea. A fost arestat în toamna anului 1948 și condam­nat în 1949 la 6 ani temniţă grea, pentru aparte­nenţă la „Frăţia de Cruce” din cadrul Grupului „Boho­tici”, care activa în Transilvania de Nord. A fost închis la Penitenciarul din Aiud, iar în 1952 a fost trans­fe­rat la „Zarcă”, locul de maximă severitate şi siguranţă al Penitenciarului, fiind supus celui mai aspru regim de tortură psihică şi fizică, până la eliberarea din 15 oc­tom­brie 1954. Slăbit şi bolnav de TBC, s-a întoars acasă, la Negreşti, unde a transcris poeziile memorate în închi­soare pe trei caiete (care conţineau în jur de 300 de poe­zii). O va cunoaște pe Tudorina Manea la Mina „Iulia”, și se va căsători cu aceasta în 1955. A fost arestat din nou, la 1 aprilie 1958, fiind condamnat la temniţă grea pe viaţă, comutată apoi în 25 de ani, pentru „uneltire împotriva orânduirii so­cialiste”. A fost închis 4 ani la Constanța (în regim de exterminare: legat în lanţuri cu zale de gro­simea degetelor, la picioare, şi din când în când şi de mâini, fără a avea voie să stea în pat, nu putea să facă decât patru paşi înainte şi tot patru înapoi) și 2 ani la Aiud (unde l-a cunoscut pe Nichifor Crai­nic, memorându-i mai multe poezii). A fost eliberat la 37 de ani, în vara lui 1964, ca urmare a grațierii generale a deținu­ților politic, la presiunea democraţiilor occidentale. În 1991 își recuperează de la SRI caietele confiscate de Securitate. S-a stins din viață la 1 februarie 2000.